Un layout pur tabloidal. Seamana cu The Sun, cumva? 
Un mesaj pe masura: „Biblia: Stiri bune, in vremuri grele”.
Plus un subtitlu, deloc de neglijat: „Mari reduceri, pentru o larga gama de sortimente” (!).
Desi poate „un pic” blasfemiator, afisul din imaginea alaturata, pe care l-am fotografiat acum cateva zile, in vitrina unui magazin din Dublin, are un mesaj nu doar amuzant, ci foarte relevant pentru vremurile in care traim.
Librarul cu pricina avea, cu siguranta, un stoc nevandut. A gandit un mesaj mega-comercial. Si memorabil. Si un design al afisului „in your face”. Well done!
Discutabil? Desigur… E un compromis comercial major, mai ales avand in vedere subiectul. Dar, de ce a facut-o? Simplu! Sa isi vanda marfa! Sa profite, meschin si fara prea multe scrupule, de conjunctura nefavorabila, in interesul micii sale afaceri.
Indiferent ca vinzi Biblia sau… un ziar quality, faci comert. Business. Bani.
Fie ca esti o editura de carti religioase, fie un publisher de ziare: piata este cea care dicteaza. Si, tot piata, uneori, te omoara. Sau te obliga sa te reasezi, pe baze cu totul noi.
Cotidianul, cel mai bun ziar generalist din Romania din punct de vedere al calitatii informatiei si, mai ales, al calitatii publicului (o spun studiile de audienta print cat si online – voi reveni asupra subiectului), a trecut saptamana trecuta printr-un seism:
S-au redus salarii, s-a anuntat un nou format.
Dureros, pentru toata lumea (va asigur: nu exista un motiv mai „bun” de depresie, atat pentru un patron – in particular, unul „obsedat” de ideea de ziar top quality inca de pe vremea Curentul – Politica si finante, la inaltime (remenber?) – , cat si pentru managerii care sunt obligati sa aplice niste masuri deloc populare, privind cu sange rece excelul care se incapataneaza sa afiseze cifre rosii in dreptul EBITDA).
La Teatrul National, in aprilie 2007, alaturi de Mihnea Maruta (stanga), la relansarea oficiala Cotidianul, sub sloganul "Pentru cititori de elita"
Ca unul care, pentru o scurta perioada, a participat la acest proiect, am preferat pana acum sa tac si sa nu scriu sub imperiul emotiei initiale, in ciuda celor care m-au criticat pentru asta.
Am citit intre timp si reactii puerile (nu vreau sa jignesc direct pe nimeni, desi exemple sunt), si „conspirationiste” (la Mircea Badea), si emotionante (la Mihnea Maruta) dar prea putine relatari seci ale faptelor (la Petrisor Obae) sau incercari de analize obiective (la Iulian Comanescu).
Analizand toate acestea si cunoscand din interior niste lucruri, privind apoi datele de research cu profilul exceptional al publicului acestui ziar imi permit sa spun acum, si sa cred in ce spun: Cotidianul nu va muri.
Cotidianul se va reaseza acolo unde ii dicteaza piata. Acolo unde este publicul sau elitist (deci nu foarte numeros) vizat inca de la relansarea din mai 2007, pe care am avut privilegiul profesional sa o coordonez.
Din pacate, asta e. Si nu se intampla doar in Romania:
Publicul care apreciaza analiza profunda, obiectiva si scriitura „desteapta” este in scadere si, de departe, mult mai putin numeros decat cel care apreciaza “profesionalismul” cu care sunt prezentate in ziare colorate bucile Simonei Senzual.
Scaderea este dramatica: atat ca numar de cititori in format print cat si, pe cale de consecinta directa, accelerata progresiv de criza, ca sume de bani investite de companiile care incearca sa vanda produse acestui public „premium”.
In plus, ca si cum nu era de ajuns, mai exista doua realitati ucigatoare, care prind ziarele de calitate intre clestii unei menghine:
>> prima tine de criza (retelele de distributie sunt, in marea lor majoritate, in dificultate, in colaps – cum este cazul Rodipet – sau au probleme grave: banii din vanzarea ziarului nu mai ajung la publisher decat foarte, foarte greu si revoltator de tarziu, chestiune care duce la decizii extreme, cum sunt cele luate deja de Adevarul Holding, PubliMedia si chiar Gazeta Sporturilor)
>> a doua tine de obiceiul de consum (publicul de presa quality are acces si foloseste tot mai mult Internetul, care ii ofera, pe langa comoditate, posibilitatea de interactiune si accesul rapid la opinii diverse pe acelasi subiect – fenomen pe care l-am analizat, pe larg, aici: „De ce mor ziarele de calitate”)
Astfel, in noile conditii de piata, editarea unui ziar scump, de calitate, cu o echipa serioasa de reporteri, redactori, fotoreporteri, editori si analisti-comentatori incepe sa nu mai fie un business ci, mai degraba, o misiune sociala.
E ca si cum construiesti un monument (ca sa nu spun o catedrala, ca am marsat destul pe comparatia asta usor fortata…): nu te astepti sa scoti profit din asta. Il faci pentru ca e un lucru bun, frumos, care se adreseaza unei alte parti din creier decat cea care se ocupa cu sexualitatea sau cu digestia.
Ei dar, din pacate, acum nu sunt vremuri care sa permita proiecte sociale marete, ci proiecte cat mai practice. Chiar la limita supravietuirii.
Asadar, ce s-a intamplat la Cotidianul, este in opinia mea, cel mai bun lucru rau care se putea intampla. E o stire buna, in vremuri grele.
S-au salvat marea majoritatea locurilor de munca, s-au pastrat cat de multi jurnalisti valorosi a fost posibil, si astfel, brandul Cotidianul, spiritul care l-a dus peste ani (gandit de Ion Ratiu inca din 1990), se va conserva si va supravietui, intr-o forma sau alta, ajutat cei care vor ramane acolo nu doar pentru bani.
Si ajutat si de manageri dedicati, cum sunt Livia Moisii (care ar muri cu ziarul „de gat”), Doru Buscu (cel care de aproape 20 de ani face echipe si ziare de calitate in Romania si care crede, poate mai mult decat oricine, in „ideea” de Cotidianul) sau Mihnea Vasiliu (care a salvat de la faliment, in 1999-2000, Ziarul Financiar, transformandu-l prin masuri mult mai dure decat cele luate acum la Cotidianul in fabrica de bani care a devenit ulterior).
Si mai sunt multi altii dar, in aceasta faza, in ciuda frustrarilor inerente in astfel de situatii, jurnalistii condusi de Adi Ursu, Costi Rogozanu si Liviu Avram trebuie sa le dea tot creditul macar celor mentionati.
Eu cred (da, recunosc, intr-o oarecare masura doar sper) ca publicul care exista si care isi doreste un ziar de calitate, indiferent daca el este sau tiparit sau nu, va gasi in Cotidianul, si in anii care vor urma, un punct de reper. In fiecare zi.
Asta desi aproape in fiecare ora apar stiri care vorbesc despre companii care se inchid sau restructureaza dramatic.
Sa nu ne imbatam cu apa rece: ce s-a intamplat la Cotidianul si ce se va mai intampla, din pacate, in media, in general, este doar inceputul unei „noi normalitati”, intr-o criza care abia isi arata coltii.
Sa ne pregatim pentru ce e mai rau. Astfel, vom aprecia mai mult binele. Care va urma. Inevitabil, candva.
Jul 13, 2009 @ 12:11:21
Pacat ca ai sters comentariile.
Vroiam sa iti spun ca nu cred ce zici tu, ca ati salvat un brand, l-ati ingropat definitiv. As fi vrut sa te provoc la o discutie pe tema asta, dar nu mai conteaza…
Jul 13, 2009 @ 12:21:53
Comentariul lui mormolok6 (singurul recuperat
)
Coane, mai in afara decat mine pe problema asta nu cred ca mai e cineva, dar fiind roman si mandru de asta, nu ma pot abtine
Cotidianul a inceput foarte bine si pe niste asteptari foarte mari, mai ales ca era “garantat” de Catavencu. Doar ca acolo, in timp, s-a cam uitat care e directia ziarului. Oamenii cand deschid un ziar nu vor sa li se urle cat de smecheri, sardonici sau incredibil de inteligenti sunt ziaristii. Ei vor stiri in primul rand. Si da, vor si comentarii pro si contra si mai ales nu vor o Libertate mai rasarita.
Nu stiu, dar cred ca nu sunt singurul care a avut impresia ca acolo nu se mai face gazetarie, ci e un loc de unde ca ziarist, te duci si iei un cec sanatos. Razbatea o autosuficienta destul de consistenta.
Nu cred ca trebuie facut un efort urias. Trebuie doar niste ziaristi care nu au uitat sa fie asta, unii care scriu din placere, care nu sunt neaparat ieftini( ca salarii). Apoi cresteti-i pe aia mici pe langa astia experimentati si buni.
Cotidianul nu poate un Catavencu zilnc, lasati-l sa fie ziar de stiri si de argumentari, nu opinii smechere sau infatuate. Si o sa vedeti ca isi va reveni
Jul 13, 2009 @ 12:19:10
@Valix si toti ceilalti colegi care au comentat acest post:
Imi cer scuze, am sters din greseala textul (cu tot cu comentarii – am o conexiune la net oribila in Grecia, unde ma aflu acum).
L-am rescris si va rog, cu scuzele de rigoare, sa reluati comentariile si dezbaterea, cu promisiunea ca voi raspunde in cursul zilei de azi (in masura in care nu ma va impiedica tehnica).
Multumesc pentru intelegere.
Jul 13, 2009 @ 12:25:22
@ALL: Voi calatori cateva ore, cu acces limitat la net. Promit sa raspund tuturor comentariilor voastre in partea a doua a acestei zile. Pentru cei care nu au mai postat sau posteaza de la un alt IP decat de obicei ma voi stradui sa aprob comentariile in cel mai scurt timp posibil dpdv tehnic. Multumesc.
Jul 13, 2009 @ 12:46:01
ok. Ziceai ca o solutie ar fi fost sa mai subtiati randurile sefilor, in loc sa taiati salariile ziaristilor, ca doar nu ei au dus ziarul acolo unde e, ci luminata conducere. Pai, nu era o solutie, ci solutia.
Cotidianul e mort si ingropat. Ce aveti acum? Jumatate de ziar scris de niste oameni demotivati si inca 8 pagini in care se labarteaza toti sefii si seniorii de acolo cu niste opinii booooring de nici ca somnifer nu-s bune. Tot respectul pentru Morar, Rogozan, Ilie, Lucescu, Turcescu, Cutarescu, cine o mai fi, dar prefer sa le citesc (sau nu) blogurile…
Hai sa fim seriosi si sa nu ne ascundem dupa unghie, vorba unui mare compartiot si contemporan! N-ati avut bani de Cotidianul si pentru ca un bun prieten de afaceri are interese pe la Ziua sau Gardianul.
Cu alte cuvinte, pur si simplu sunt prea multe ziare pentru cati oameni priceputi la ziare sunt in tara asta, si aici ma refer atat la manageri cat si la ziaristi.
Te uiti si tu la TV si ii vezi pe neterminatii aia de ne conduc, mare lucru de gasesti 4 sau 5 mai acatarii.
Ai stat si tu de vorba cu multi oameni de afaceri din tara asta, asa cum am avut si eu interviu cu multi si stii bine ca poti sa-i numeri pe degetele de la o mana pe aia adevarati. Pe degetele de la cealalta mana poti sa numeri cati manageri brici avem in tara asta.
Ce te face sa crezi ca in presa e diferit si ca aici s-au strans toate geniile pamantului. Trebuia putina decenta si puteau sa zboare (dar nu sa fie realocati, sa zboare!) cativa sefi si strategi cu maxima viziune de pe acolo ca si asa sunt prea multe si prea scumpe guri de hranit. Nu, voi intai ati taiat si dupa aia o sa masurati, daca o sa gasiti vreodata metrul ala bun.
Jul 13, 2009 @ 13:43:47
Am reusit sa mai recuperez un comentariu, cel semnat de Anca. Celorlalti le cer scuze si ii rog sa posteze din nou. Multumesc.
Iata comentariul lui Anca:
Postarea asta e una dintre cele mai rupte de realitate pe care le-am citit in ultimul timp; in afara de justificari si poate scuze pt ce se intampla la Cotidianul, nu vad sa fi dat vreo solutie… faza asta cu increderea in conducere mai ales, tu nu citesti ce zic oamenii de-acolo?
Nu vi se parea potrivit sa vorbiti cu oamenii dinainte, in loc sa faceti misto de ei in cele mai proaste mailuri de “resurse umane” pe care le-am citit vreodata? Sau inainte de a da teste umilitoare?
Maaare minune daca nu va da cineva in judecata pt tratament umilitor si jignitor la locul de munca… atata aroganta ambalata intr-un pachet lucios de masuri “salvatoare”…
Jul 13, 2009 @ 15:19:59
Ştiu un singur om care n-a cunoscut efectele crizei până acum, un medic ginecolog care spune uşor mirat de îngrijorările celorlalţi, “tot atâtea avorturi, tot atâtea naşteri”. Managerii instituţiilor media n-au “tot atâtea”. Au mai puţin. Publicitate mai puţină, mai ieftină, mai deloc. Pe panourile publicitare scrie “de închiriat”. Cei de la Cotidianul nu puteau face la fel, aşa că au ales să redimensioneze instituţia, să o transforme, ca să nu rămână o foaie albă.
Lucrez într-o instituţie în care s-a întâmplat acelaşi lucru. Muncesc mai mult, iau bani mai puţini. Am pierdut mare parte din colegi. Părinţii mei, bugetari,imi spun “şi la noi e la fel, ne-om descurca”. Da, dar nu-i aşa că Buşcu, Ursu şi bunica Casandra sunt vinovaţi? A, da, şi Stanca!
Jul 13, 2009 @ 18:25:06
@BiancaO
“efectele crizei” e un termen atat de abstract. La mine efectul crizei a fost ca nu mi s-a mai marit salariul. Dar asta deocamdata, nu se stie ce va fi maine. Pentru Dragos sau Buscu, efectul crizei a fost ca li s-a taiat 50% din leafa (nu stiu daca si din venituri). In fine, hai sa iti dau replica unui coleg din presa, chiar de la Cotidianul. “Uite, sa imi taie mie leafa cu 50% de la 5000 la 2500 de euro sau de la 10.000 la 5.000 de euro si promit ca imi fac inainte si credit la vila si la Mertzan si dupa aia va las sa imi plangeti de mila ca nu mai am cu ce sa-mi platesc creditele. Ba, eu o sa mor de foame!!!”
Sigur ca au publicitate mai putina spre deloc si o sa aiba si mai putina, ca nici content sa mai ceara bani pe publicitate n-o sa mai aiba, nici tiraj. Dar asta e alta poveste, pentru care nu sunt vinovati Buscu sau Ursu, bineinteles, ci bunica Casanrda, ca ea freaca menta pe la tembelizor in loc sa vada de ziarul ala.
Ei, acum o sa scrie Istodor interviuri, Adrian Ursu reportaje, Costin Ilie o sa vina cu reportofonul la conferinte. Nu, nu fac misto, chiar sunt buni la asta, dar au uitat si au crezut ca sunt buni sefi. Nu sunt.
Jul 13, 2009 @ 18:51:02
Şi şeful meu are o emisiune la televizorul cu butoane, dar nu cred că din cauza asta salariul meu a fost micşorat cu 10 şi apoi 20%. Am o mână de prieteni la Cotidianul şi nu l-am auzit pe vreunul că o să moară de foame. Poate ne facem pacheţel şi nu mai mâncăm la birtul comunal, poate reinventăm petrecerile de apartament, nu mai stăm pe terase. Cert e că nici eu, nici tu, nici amicii de la Cotidianul nu ştim ce buget au avut ei de gestionat, dacă nu cumva au strâns cureaua până le-a intrat în piele şi tot ei vor trăi cu reproşul din ochii celor rămaşi, “ne-ai băgat în foame, domnu’Adi”. Menţionez că nu-l ştiu pe Ursu, ci doar pe Buşcu, cel care în 2004 dorea un produs deosebit de tot ceea ce fusese pe piaţă, cel care în 20 de ani n-a stat pe la televizor şi n-a dărâmat Academia Caţavencu.
Istodor asta face, interviuri excelente, Costin a fost reporter, deci se rezolvă cum spui tu.
Jul 13, 2009 @ 18:57:52
@BiancaO
eu nu ziceam decat ca nu putem fi toti sefi in tara asta si ca pur si simplu sunt prea multe ziare, iar oamenii talentati, de care nu geme tara, s-au diluat printre atatea proiecte si proiectele…
Jul 13, 2009 @ 19:02:04
P.S. Buscu n-a daramat Academia Catavencu, dar de cand sta pe la teveu se simte in continut. o cumparam saptamana de saptamana pana cand a carmit-o in alde mondenismului pe aceeasi preconceptie ca boboru vrea sex si jurnale de EBA, iar cititorul lor nu mai e chiar cu mult mai inteligent decat privitorul la Realitatea. Si sunt convins ca au dat vina pe online!
Jul 16, 2009 @ 15:18:07
@anca: iti inteleg supararea, banuiesc ca esti direct implicata. in vremuri de rahat se intampla si masuri neprietenoase si, uneori, si nedreptati. asa e in “razboi”, suna cinic, dar asa e. eu nu ma refer aici la partea “umana” a povestii, ci la scopul care este mai presus de lucrurile astea. si anume la brand si la faptul ca el va supravietui intr-o forma sau alta, cu sacrificiile de rigoare. care, din pacate, sunt necesare (si vin chiar un pic prea tarziu…)
@all: imi cer scuze ca nu am raspuns in timp util comentariilor voastre si va multumesc pentru schimbul interesant de opinii, in special lui valix si biancao. in cazul in care considerati ca e nevoie sa mai raspund, desi lucrurile importante s-au spus, va rog sa imi spuneti si o voi face.